15 mai! O zi pe care o asteptam cu totii, dar am senzatia ca fiecare dintre noi priveste diferit aceasta zi. Unii isi pregatesc artificiile, sampania, altii gratarele si berea pentru ca sufletul natiunii nu mai are rabdare si vrea sa sarbatoreasca. Ne vom aduna in grupuri mici sau mai mari, necunoscuti se vor imbratisa si vor canta „Si-aaaalta daataa” si dupa un chef pe cinste ce vine dupa atata asteptare ne culcam cu zambetul pe buze, imbatati, unii la propriu, altii la figurat, de eliberarea care in sfarsit a venit. Suntem liberi! Doar ca ne vom trezi a doua zi la o realitate care nu se potriveste cu euforia de ieri.
Eu as interpreta data de 15 mai cu totul altfel.
Bucuria de a ne putea vedea oamenii dragi si prietenii, nerabdarea, dupa atata vreme este fireasca si le avem cu totii, dar imi doresc foarte mult sa nu ne pierdem brusc memoria si concentrarea asupra realitatii si sa nu reactionam doar emotional. Credeti ca de pe 15 mai lucrurile vor fi total diferite? Oare vor disparea ca prin minune sutele de infectari zilnice si zecile de decese? Nu, eu cred ca vom fi in acelasi loc, daca nu mai rau. Pe 15 mai vor mai exista multi, inca prea multi oameni care isi vor plange pierderea cuiva drag.
Da, viata trebuie sa continue, economia trebuie echilibrata si noi trebuie usor, usor sa ne adaptam si sa revenim la activitatile noastre, dar nu in uitare si in neglijenta.
De pe 15 mai voi merge in cateva vizite, ma voi dezmorti si eu, dar voi fi la fel de atent, daca nu, si mai atent, la masurile de protectie si de igiena, din respect pentru mine si pentru ceilalti, din grija pentru apropiati, dar si pentru necunoscuti care sunt si ei dragii cuiva. Altfel, sunt sigur ca lucrurile vor scapa de sub control si libertatea pe care am capatat-o si pe care am interpretat-o cum am vrut noi, se va transforma intr-o suferinta si mai mare si de lunga durata. Va suna cunoscut?
