Povestea mea despre muzica

Muzica….

Cu muzica e lunga povestea si incepe devreme. Eram la gradinita in grupa mica si dintr-o greseala am fost trimis in grupa mare; cand a venit vara si colegii mei erau repartizati la diferite scoli, in functie de talentul fiecaruia s.a., eu ar fi trebuit sa mai stau un an. Atunci ai mei au discutat si au zis „Asta o sa creada ca ramane repetent daca trebuie sa mai faca un an de gradinita, ca a gresit cu ceva“. Pentru ca li se spusese ca am ureche muzicala, au decis sa ma duca la un fel de examen.

Am fost cu maica-mea, am imaginea asta atat de clara (aveam vreo 5 ani si ceva), la Liceul de Muzica Ioan Vidu. Era acolo o profesoara de pian care dadea tonul, tu trebuia sa il recunosti cu vocea. Cand sa plecam, mi-au zis ca am fost foarte bun si un profesor i-a propus mamei sa ma dea la cursurile de prescolari unde invatai teorie, solfegii si sa faca vioara cu mine pana in clasa I, cu conditia sa fiu inscris la clasa lui. Erau doua clase de pian si una de vioara, iar aceasta din urma avea mai putini elevi. Eu as fi vrut pian, era mai spectaculos pentru mine. Insa am inceput sa fac teorie, nu mai stiu de cate ori pe saptamana, ma duceam la profesor acasa, faceam si la mine. A inceput clasa I si pana la terminarea liceului am facut vioara cu el. Cam asta a fost intalnirea cu muzica. Pe parcursul anilor de studiu muzical era foarte greu sa te mai reorientezi. Multi au renuntat, insa cei care au ajuns la final nu cred ca isi imaginau ca vor merge la alta scoala – cel putin eu asa credeam atunci. Doi dintre ei sunt in Filarmonica Timisoara, o colega e in Africa de Sud, in orchestra filarmonicii. Tinem legatura inca.

Madrigal…

Am terminat liceul si am dat la facultate la Cluj, la vioara. Pe vremea aceea erau trei conditii: trebuia sa faci meditatii cu un membru al comisiei macar un an-doi inainte de a da la facultate, lucru pe care eu nu l-am facut, ca nu aveam legaturile necesare, trebuia sa fii si foarte bun si trebuia sa dai 70.000 lei, ca asa era pe vremea aia, o Dacie. Eu m-am dus stiind toate astea, era clar cine o sa intre. Plus ca la ora respectiva colegii mei erau mai buni la partea de instrument. Am picat si m-au luat in armata in septembrie 1989. Am prins si revolutia, un episod trist. Din armata am dat la facultate la Bucuresti. Am intrat si in primul an de facultate o colega care era de multi ani la Madrigal (care isi tinea repetitiile chiar in Conservator), mi-a zis ca ar trebui sa merg la concursul pentru voci masculine. „Ce sa caut eu acolo?“, mi-am zis, mai ales ca nu credeam ca am cine stie ce veleitati vocale.

 

A tot insistat, mi-a dat sa invat niste partituri si pana la urma m-am trezit in fata unei comisii din care faceau parte patru dintre membrii corului si Marin Constantin. Va dati seama ce insemna asta pentru mine la 19 ani. Mi-au mai dat o partitura de invatat si m-au invitat la a doua proba. Am luat si a doua proba, la tenor.

Dupa ce am invatat toate partiturile de tenor, si-au dat seama ca-s bariton. Si iar invata tot repertoriul la bariton. Am muncit foarte-foarte mult, aveam de recuperat un repertoriu de sute de piese. A fost foarte greu, dar pana la urma m-am integrat, m-au primit foarte fain. A avut mare incredere in mine Marin Constantin si m-am trezit in niste locuri in care nu visam sa calc -  la Westminster Abbey, invitati de Camera Lorzilor, alaturi de Yehudi Menuhin, cu Tony Blair tinand discursul de deschidere, iar eu urma sa am o parte de solo acolo. Am avut niste momente foarte frumoase, timp de noua ani.

The Fifties….

Intre timp, prin ’92-’93 m-am cunoscut cu Stefan si cantam de placere. Prin ’94 a propus sa facem un grup, The Fifties, cu care am avut concerte peste tot in tara. De atunci am inceput sa facem treaba asta, tot noua ani, parca erau niste cicluri bine stabilite. Din Madrigal am plecat in 1999, cand repetitiile cu Marin Constatin erau tot mai rare. Impreuna cu niste colegi am infiintat un grup coral foarte mic, Da Cappo, dar nu era ceea ce vroiam eu. Aparuse si treaba cu televiziunea…

10 Octombrie 2013
SHARE
Virgil in social media:
Virgil recomanda: Alexandru Ciucu
ALTE POSTARI DIN 'Virgil'
Teatrul si Televiziunea

Citeste >

14 Octombrie, 2013

Valorile mele

Citeste >

9 Octombrie, 2013