Sunt un taran

Vedeti cum e limba asta romaneasca si ce modificari aduce, chiar si in perceptia noastra a romanilor fata de anumite lucruri, cuvinte, expresii?!

“Esti un taran!” este o expresie folosita in diferite ocazii in care ne propunem sa-i atragem atentia cuiva asupra unui comportament neadecvat, ce denota lipsa de bun simt, de bun gust, de politete etc…

Cineva iti taie fata in trafic…”Ce taran!”, parcheaza pe trotuar lipit de zidul casei…”Cata taranie!”

Stai la coada la administratia financiara sa iti platesti darile si vine unul in trening cu pantofi maro cu toc, dar cu ciorapi albi si frumosi si merge direct in fata la ghiseu. Ce spui? “Un’ te bagi mai tarane?”

Intrerupe pe oricine, intra pe usa inaintea doamnelor, isi comanda primul la masa, vorbeste tare, in special in strainatate unde nu il intelege nimeni, urca transpirat in avion cu bagaje de mana cat pentru trei familii si nu isi pune centura pentru ca nu il incape…din nou avem de-a face cu un taran de prima mana.

Si folosim aceasta expresie pentru ca asa ne-am obisnuit, dar oare nu gresim? Eu zic ca gresim tare.

Taranul adevarat traieste dupa cele mai frumoase si sanatoase valori.

El nu minte, ca “il bate Dumnezeu”, nu fura pentru ca “il vede Cel de sus”, nu intarzie, ca “nu-i frumos”, isi da palaria jos oriunde intra, ca altfel “ii rusine” si ii respecta pe cei din jur, ca “asa sa cade”!

Asa ca, atunci cand va vine sa ii atrageti atentia cuiva asupra unui gest nepotrivit, folositi alte “epitete”, iar cand doriti sa-i faceti cuiva un compliment, spuneti-i cu glas tare si din tot sufletul, “Esti un taran!”

Eu recunosc, sunt un taran care crede ca un gentleman adevarat ar trebui, de foarte multe ori, sa imprumute din comportamentul unui taran autentic!

V.