Nostalgia. Nu vi se intampla din cand in cand sa auziti o piesa care sa va trimita in trecut si sa va trezeasca memoria tuturor simturilor? Mie mi se intampla destul de des si e minunat. Daca ii aud vocea lui Baniciu, fara de care, pentru mine, Phoenix nu exista, imi amintesc de terasa casei in care am copilarit, de mirosul brazilor din curte.
Daca ascult Zalmoxe, Sfinx, imi amintesc de apasatoarele dupa-amieze de duminica, atunci cand trebuia sa las joaca, sa ma apuc de studiu la vioara si de restul lectiilor. Atunci cand aud Pink Floyd sau Deep Purple, imi amintesc de discurile usor zgariate de atata ascultat, de mirosul de sacaz ce venea de la pistolul de lipit al fratelui meu, de textura covorului pe care ma jucam si de peretii plini de afisele trupelor ce mai concertau prin Timisoara sau prin lume…Mondial, Semnal M, Progresiv TM, Uriah Heep, Queen, Kiss, etc.
Oricum, eu cred ca daca ne referim la muzica romaneasca, oricine trebuie sa asculte macar o data Cantofabule(Cantafabule) sau Zalmoxe. Chiar fortat, legat de scaun, de maini si de picioare. In opinia mea, ele reprezinta o etapa importanta in istoria muzicii romanesti si o lectie de muzica.
Poate ca sunt nostalgic, imi place sa fiu din cand in cand, dar in timp, in tot ce am facut, mi-am dat seama cat de importanta este baza, educatia de orice fel, primita de la o varsta frageda. Cat de important este ce asculti, ce auzi intamplator, cu sau fara voia ta. Eu am avut norocul sa am un frate mai mare cu zece ani. Datorita lui si a parintilor, pentru ca l-au lasat sa aleaga, am fost imbibat de aceasta muzica, nemaivorbind de povestile si piesele de teatru de la radio sau de pe viniluri.
Si ce frumos era! Da, eram copil…iar copilul meu este cam cat eram eu atunci. Fain, nu?Celor care au trecut prin aceasta perioada, celor care simt ce povestesc eu aici, le propun un moment de nostalgie si de auditie. Poate ca ne prinde bine in aceasta perioada, noua, sau cine stie, celor mai mici din jurul nostru.
V.
