Valorile mele

Educatie

Pe vremuri scoala era foarte puternica si te ducea, nu te lasa in urma. Te obliga cumva, cat n-ai fi vrut, sa mergi mai departe si sa nu iesi de acolo gol. La scoala de muzica aveai de invatat mult la teorie, istoria muzicii, repetitii, iar profesorii de cultura generala ne intelegeau efortul si plusau la orele lor, dar nu ne-au lasat sa iesim niste muzicieni care nu stiu sa lege doua vorbe, sa poarte un dialog. E de apreciat ce au facut cu noi, inclusiv la materiile grele, gen matematica, fizica.

Educatia de acum e diferita de cea pe care am primit-o noi. Bombardamentul de informatii e prea mare si nepotrivit pentru un copil. Pe vremuri, ai mei erau relaxati, cu simtul umorului, dar din ton stiam ca trebuie sa fac ceva anume.

Jasmina are un pic mai mare libertate, dar am trasat clar limitele. Ea stie clar pana unde trebuie sa mearga. Suntem foarte buni prieteni si vreau sa pastram asta, nu vreau sa fie un copil stresat. Mereu discutam despre ce e bine, de ce e bine… caci a intalni si raul, e un lucru firesc, dar macar sa aiba trasate foarte clar reperele.

Rigoare versus visare

Incerc sa fac toate lucrurile bine. Sunt foarte atent la detalii, merg pe incredere, insa uneori mai propun schimbari. Imi place sa arate foarte bine totul cand fac un lucru. Am invatat multe de la colegii mei. La inceput, la “Vrei sa fii…” faceam tot felul de greseli, se amuzau pe seama mea. Era o atmosfera foarte faina. Dar sunt si zapacit, uit lucruri. Nu mai stiu daca mi-am pus valiza la avion sau nu. Uite, una cu fracul trebuie sa v-o povestesc, ca e prea buna: eram la Madrigal si veneam dintr-un turneu, iar a doua zi aveam un concert la Conservator, cu Principesa Margareta si Yehudi Menuhin invitat. „Sa nu uitati sa va intindeti fracul“, ne spun cei care se ocupau de organizarea concertului.
Eu imi uitam tot felul de chestii prin turnee. Dimineata l-am pus la intins, pe un umeras, in dreptul usii. Plec la Conservator cu metroul, stateam in Titan; ajung, si pe hol ma intreaba un coleg:  „Unde ti-e fracul?“ Innebunesc! Trebuia sa inceapa repetitia, ma duc la secretara: „Da-mi si mie niste bani de taxi,   ti-i dau la salariu“. „Bine, uite, dar cum sa uiti, trebuie sa inceapa repetitia“.
Cald afara, taxi fara aer conditionat. Ajung acasa cu o sete… cred ca ala a fost cel mai bun pahar de apa pe care l-am baut vreodata! Beau apa, plec inapoi, eram stresat de ora, era nasol, incepuse repetitia. Ajung chiar la pauza de repetitie si cand ma vede un coleg:  „Unde-ai fost?“ „Pai am fost…“ si realizez ca m-am dus, am baut un pahar cu apa si m-am intors fara frac. Bineinteles ca a trebuit sa ma duc din nou si am ajuns chiar inainte de concert.

Credinta

Taica-meu era preot, dar n-am avut o atmosfera habotnica, in schimb am o relatie apropiata cu Cel de Sus. Niciodata nu-i cer lucruri, merg pe incredere! Cateodata iti doresti lucruri care nu sunt neaparat spre binele tau. Ca sa functionez bine, eu am nevoie de o stare sufleteasca buna si de incredere. Am si un simt al ridicolului exagerat, uneori realizez acest lucru. In orice fac, imi trebuie armonie.

 

Modele

Pentru mine sunt modele Marin Constantin, Tocilescu, dar si liceenii care fac performanta la nivel mondial, inclusiv sportivii care isi sacrifica viata la modul propriu pentru performanta, si nu sunt neaparat rasplatiti. La fel, muzicienii. Am o fosta colega care a primit o bursa din parte lui Menuhin si acum canta la Londra, in cvartetul Belcea (dupa numele ei). As mai adauga o intalnire importanta pentru mine, un om despre care am amintit doar in treacat: Nicu Alifantis, colaborator, prieten si nasul Jasminei.

Si ea, si multi altii sunt modele pentru mine. Avem nevoie de modele, caci din scoala sau din mass-media e greu sa le extragem.

9 Octombrie 2013
SHARE
Virgil in social media:
Virgil recomanda: Alex Galmeanu
ALTE POSTARI DIN 'Virgil'