Toate-s vechi si noua-s toate

Saptamana trecuta, bucuros ca primavara a venit in sfarsit si pe la noi, impreuna cu familia si cu prietenii nostri, am pornit-o spre un loc cu o importanta incarcatura istorica pentru noi romanii.

Am ramas foarte placut impresionat de ceea ce am gasit la Castelul Corvinilor de la Hunedoara, unde desi ploua, oamenii stateau la coada pentru a cumpara bilete. M-am bucurat tare!
Domnite imbracate in straie de epoca ce se plimbau printre turisti, cate un menestrel care asigura ambianta sonora, copii, adulti, familii. Aceasta era atmosfera. Frumos!
Apropos de turisti, poate invatam si noi sa vorbim mai incet unul cu celalalt, nu ca de pe un deal pe altul…

Aceeasi bucurie am simtit-o si la Cetatea Alba Iulia. Superb amenajata, cetatea iti oferea un parfum foarte potrivit locului prin tot ce vedeai in jur. De la Festivalul Roman, mestesugarii de tot felul, pana la restaurante, conditii si oamenii pe care ii intalneai. Totul bine si frumos!

Dar sa mergem cu povestea mai departe…

Sarmisegetusa! Ulpia Traiana si Regia. Distanta considerabila intre cele doua regiuni, dar peisajele fiind atat de frumoase, merita efortul deplasarii.
Cine a fost pe acolo, cred ca deja stie de ce am vrut sa abordez acest subiect care pe mine m-a scos din minti si m-a frustrat enorm.
De ce? Din cauza neputintei de a schimba lucrurile atunci, pe loc.
Ceea ce am vazut acolo este ireal!! Nici o tara din lumea asta, cu o istorie atat de veche, cu vestigii de o asemenea valoare, nu cred ca e in stare de atata ignoranta, dezinteres si rea intentie. Este de necrezut!
Acolo am avut ocazia sa vad urmele unui masacru cultural care in timp, va reusi sa ne ingroape si identitatea nationala.

Asa cum se ingroapa si se deterioreaza cu fiecare zi care trece, coloanele corintice, pietre inscriptionate ale fantanilor de vreo 2000 de ani si multe alte vestigii de o valoare inestimabila, care pana nu demult erau intregi. La Regia, in picioare au ramas doar lemnele folosite la filmarile pentru filmul Columna.


Din ce mi s-a povestit, ceea ce putem vedea astazi in zona este cam 3% din ce se mai afla inca pe acele terase si dealuri. Trebuie doar sa sapam ca sa descoperim comori ale acelei zone din care s-au hranit atatea popoare care ne-au tot calcat. Doar ca pentru sapaturi, avem nevoie de…de?…fonduri! Da, dar autoritatile nu au fonduri!
Acest raspuns m-a facut sa urlu in mine si sa tac pentru o ora. Noi stim si vedem zilnic unde se duc ceste fonduri.

Oameni buni, pai noi ne batem cu pumnii in piept ca ne tragem din acel neam care pe atunci se lupta cu imperii  pentru orice bucatica de pamant? Noi? Mie mi-e rusine!
Daca asa ne tratam trecutul, atunci nu meritam sa fim recunoscuti ca un neam cu o istorie atat de veche si de bogata. Si nu uitati, istoria nu uita, nu iarta si pedepseste!
Stiu ca o sa dam vina pe autoritati, ministere, guverne, presedinti. Da, de acord, dar sa nu uitam ca ei se trag tot dintre noi. Noi ii punem acolo.
Stiti cum este sa vezi un loc binecuvantat cu atata frumusete si batjocorit de niste oameni fara Dumnezeu, care nu au nici cea mai mica tresarire la auzul cuvintelor istorie, neam, tara, pamant, identitate, Romania!?
Din nefericire acesti oameni ne conduc si o vor face in continuare atata vreme cat si noi, ca si ei vom fi ignoranti si nepasatori.

V.

Virgil in social media:
Virgil recomanda: Adrian Despot