Stai putin, am treaba!

Deseori realizez cat de norocos sunt pentru ca am avut ocazia sa fiu in preajma atator copii, sa lucrez alaturi de ei si sa-i cunosc. Aceasta experienta ma ajuta acum dupa niste ani sa vad lucrurile mai clar si sa imi pun intrebari ce pot repara greseli facute, sau sa nu le repet.

Si imi spun…

Suntem noi atenti in fiecare clipa petrecuta cu copilul nostru la limbajul pe care il folosim, la tonul pe care il utilizam in casa, la telefon, cu sotul, sotia, pe ce canal si cat este deschis televizorul, ce muzica se asculta, ce si cat citeste copilul, care este atmosfera generala in casa? Ii acordam noi atentie atunci cand are nevoie de ea? II oferim noi toata dragostea noastra, fara restrictii de timp? Ii oferim armonie?

De cate ori pe zi spunem “stai putin ca am treaba!”? La un moment dat raspunsul va fi identic, doar ca rolurile se vor inversa. Si vom suferi cumplit!

Din pacate, si in perioada in care eu am crescut, se faceau multe greseli pe care eu le simt si ma bucur ca le constientizez, pentru a nu le repeta in calitate de parinte.

“Lasa, ca pe vremea noastra nu eram asa sensibili si cate o paruiala, cate o rigla peste degete nu ne prindea rau!”

Gresit! Mie mi-a prins rau. Si voua v-a facut rau.

Ia priviti putin de sus! Va place ce vedeti? Cum arata societatea astazi?

Suntem cu totii buni, echilibrati, convietuim ca o comunitate normala, intr-o macar decenta bunaintelegere si in armonie?

Eu fac exercitul asta des si nu imi place ce vad.

Educatia copiilor este foarte importanta, asa spunem intr-una, dar ea trebuie sa vina mai intai de la niste parinti educati.

Cred ca orice copil se naste curat, cu niște informatii genetice, dar nu exista copil rau sau bun.

Responsabili pentru formarea unui copil suntem in primul rand noi, parintii, iar asta trebuie sa fie principala noastra preocupare din momentul in care am decis sau s-a intamplat sa fim parinti.

Atentia si dragostea fata de copil, caldura, emotiile, atmosfera generala creata in jurul lui isi vor pune amprenta chiar din timpul sarcinii asupra lui, desi unora dintre noi ne e greu sa credem acest lucru.

Bucurati-va de copiii vostri in fiecare clipa, ascultati-i, acordati-le atentie si iubiti-i din tot sufletul!

IMG_4663

Da, eu sunt fericit pentru că am fost langa fetita mea din momentul in care am aflat ca va veni in casa noastra.

Am vorbit cu ea, i-am cantat, am mangaiat-o, am imbratisat-o.

Mai tarziu, am tinut-o in brate, i-am vorbit, i-am zambit si i-am spus povesti.

Dupa un timp, am tinut-o de manuta, am plimbat-o, i-am facut glume si ea mie, a inceput sa ma stranga in brate si sa-mi spună “Te iubesc, tati!”

Apoi am invatat-o sa mearga pe bicicleta, sa vorbeasca frumos, sa salute, am sfatuit-o sa citeasca, sa invete si sa fie un om bun.

O invatam sa fie darnica, sa fie respectuoasa, corecta cu ea insasi si cu ceilalti.

Si ea ne-a invatat enorm de multe lucruri in acesti zece ani, lucruri simple, dar demult uitate in lumea adultilor, iar pentru toate astea, nu uit sa ii multumesc in fiecare zi.

Dragi parinti, cititi carti de specialitate, vorbiti intre voi, fiti preocupati de ce li se intampla zilnic copiilor la scoala, acasa, aratati-le bunele si relele cu care se vor intalni de-a lungul vietii, dar mai presus de toate, acordati-le atentie, faceti-i sa simta ca va pasa si aratati-le, nu cat sunteti de mari pe langa ei, ci cat de mult ii puteti iubi!

V.

 

11 Aprilie 2016
SHARE
Virgil in social media:
Virgil recomanda: Adrian Despot