Origini.

In urma cu vreo 10-15 ani, vinul rosu pentru mine era ceva cu care ma intalneam foarte rar. Experientele fusesera neplacute si atunci  am stat departe. Pana cand…stiti cum se intampla la degustari in general. Sunt invitati profesionisti, cunoscatori, potentiali cumparatori si, din snobism, unii ca mine, total straini de fenomen, dar cu care la fel ca si cu ursul sau maimuta, mai faceai o poza cu un pahar de vin in mana.

Si tot asa, devenind totusi curios, am repetat aceste experiente si bine am facut.

Am inceput sa descopar ce inseamna vinul bun, vinul frumos, vinul cu poveste.

Se intampla exact in perioada in care Romania incepea sa importe tehnologie, oenologi,  investitori si sa faca vinuri, respectand metodologiile, dar si consumatorul.

Si timpul a trecut. Am invatat o multime de lucruri despre vin, am inceput sa organizez eu degustari cu oameni apropiati, nu cu maimute si ursi, si am observat ca vinul bun deschide minti, suflete si imbie la bunatate.

Si asa am inceput sa cunosc multe din vinurile autohtone pe care le recomad cu drag, si cu atentie, dar totodata am inceput sa am si idei preconcepute.

De exemplu, un bun prieten imi tot turna in ureche povesti despre vinurile pe care le face Budureasca. Eu ca un “cunoscator” al fenomenului ii radeam cumva superior in nas si ii spuneam ca nu se pricepe si ca el nu stie ce vinuri beau eu!

Dar printr-o conjuctura, am ajuns la Cramele Budureasca unde recunosc ca am ramas impresionat. De la tehnologie, igiena, organizare si peisaj, pana la ce urma sa imi schimbe ideile preconcepute, mai exact, vinurile.

Si o sa incep cu shirazul din gama Origini.

Cand mi-a fost turnat in pahar, radeam, faceam glume, ma distram, dar cand a ajuns la mine mirosul, m-am oprit pentru ca mi-am dat seama ca oamenii astia se ocupa intr-adevar de vin. Ma intalneam cu un vin parca misterios, care odata ce te atingea, ii simteai puterea, potentialul si frumusetea.  Fructos, dar plin, corpolent, condimentat cu masura si echilibrat in toate planurile, iti inunda papilele asa cum numai un vin mare face, iar la final, te lasa intr-o fina unda olfactiva pe care o intalnesti doar in magazinele de trabucuri. Minunat, nu?

Atunci mi-am dat seama ca gresisem cu preconceptiile mele si mi-am cerut scuze pentru ignoranta. A fost o lectie pe care acest vin mi-a oferit-o! Un vin pe care il recomand din suflet si care din punctul meu de vedere trebuie decantat, pentru a-i da timp sa respire, sa-si adune gandurile, ca in final, sa-si spuna povestea.

La buna degustare!

V.

4 Martie 2016
SHARE
Virgil in social media:
Virgil recomanda: Alexandru Ciucu
ALTE POSTARI DIN 'Gastronomie'
Reserve.

Citeste >

5 Martie, 2016