Omul sfinteste locul

Va spuneam intr-un articol ca va voi povesti la un moment dat despre un loc numit Privo.

Vreau sa stabilim de la inceput un lucru. Nu exista niciun interes financiar sau de alt gen, in cele scrise mai jos.

Povestea a inceput atunci cand intr-o o deplasare – degustare organizata de Liliac, am fost cazat in Targu Mures.

Toate bune si frumoase, doar ca locul in care am ajuns, desi in centrul orasului, era cumva intr-un spatiu izolat, linistit si foarte frumos.

Iar lucrurile erau tot mai surprinzatoare pentru mine.

Design, bun gust, masura, eleganta, toate intr-un loc ce imbina clasicul cu modernul intr-o armonie rar intalnita. De altfel, acest hotel a primit Premiul Best Luxury Design Hotel “2015 WLHA” Kong Kong.

Intra-devar rar am vazut asa ceva!

Dar cum e la noi, urmeaza sa te lovesti de sevicii, oameni, atitudini ce te fac sa uiti de tot ce e frumos in jur. “Tine-te!” zic.

Dar, din prima clipa, apar surprizele (fara zana lor).

Am fost primiti asa cum doar la marile hoteluri din tarile asiatice mai esti primit. Ma si uitam in jur sa vad daca nu e vreo gluma. Nu. Totul era real si foarte serios.

Mircea, unul dintre managerii hotelului se comporta ca o gazda simpatica si deschisa, care isi doreste sa te simti bine si sa te faca sa iti mai doresti sa te intorci. Un tip respectuos si plin de umor. Fain!

Mancare, camere, totul suspect de necomentat, ba mai mult, de povestit la toti.

Si ma pregatesc sa plec de acolo cu un sentiment bun. Da, uite ca avem locuri frumoase si sevicii impecabile. As mai veni, gandeam eu. Nu imi termin gandul si Mircea imi face invitatia de a veni din nou peste o saptamana la lansarea noului meniu.

Nu am ezitat si l-am luat pe prietenul Vizante de volan si am plecat spre Privo. Apropos, cand mergi acolo nu prea apuci sa vezi orasul. Ori mergi la Privo, ori la Targu Mures. Alege!

Am ajuns. De data asta am fost primiti de catre Adina Plopeanu, proprietara hotelului, impreuna cu un domn, Marius. Cine o fi? Adina, o femeie frumoasa, respectuasa si deschisa.

Am aflat mai tarziu cine era Marius. Celalalt manager al hotelului. Aveam putin emotii si il cautam pe Mircea cu privirea. Dar Marius si-a intrat in atributiuni si ne-a invitat la un vin de racorire dupa drum.

Acest moment a durat ceva, nu spui cat, dar am descoperit si in Marius o gazda impecabila. Enciclopedie de vinuri, experienta vietii si muncii in marile orase si hoteluri din lume, educat si foarte simpatic.

A doua zi dupa evenimentul lansarii meniului care a fost placut, cald si decent, ne-am adunat la o…masa in crama hotelului. Oooo! Crama…ceva special! Vinurile, amplasamentul si designul, rarisim.

In sfarsit reusesc sa il cunosc si pe Alin, sotul Adinei. O bucurie de om, vesel, discret si cald.

Atunci cand intalnesti oameni relaxati, educati si buni, timpul trece fantastic de repede asa ca seara s-a transformat in mic dejun fara sa ne dam seama.

Ne-am intors acasa din nou cu dorinta de a reveni cat se poate de repede si cu un sentiment foarte placut.

Da, uite ca omul sfinteste locul, uite ca daca iti doresti, gasesti oameni care respecta business-ul, clientii si meseria pe care au imbratisat-o, profesionisti care te fac sa te simti respectat si dornic sa revii. Uite ca repet, “dornic sa revii”!

Am dorit, ca si alte dati sa scriu despre acest hotel, dar mai mult, despre oamenii pe care i-am cunoscut. E atat de fain sa cunosti oameni noi, care impartasesc cu tine aceleasi valori, care gandesc la fel si traiesc viata asa cum trebuie ea traita, cu sufletul deschis, in respect pentru ceilalti si muncind cu zambetul pe buze.

Multumesc Privo!

La revedere Privo!

 

Virgil in social media:
Virgil recomanda: Alexandru Ciucu