Credinta

De cand mi-am realizat prezenta pe lumea asta, am crezut.

Imi place sa cred in omul din fata mea, imi place sa cred ca se poate.

Cred in ceea ce spun, in ceea ce fac pe scena, in viata de zi cu zi si in valori.

Dar pe langa toate astea, mai cred in acel Ceva pe care il tot numim, ii cerem ajutorul si il cautam. Cred ca aceasta cautare trebuie sa continue toata viata. Cred si caut. Caut in mine, in cei de langa mine si in tot.

E foarte frumos sa crezi. Eu am crezut si s-a intamplat. Si nu o data.

Pentru mine, credinta este ceva intim, fara bataie cu pumnii in piept, asa cum un gest frumos pe care il faci are valoare doar atunci cand nu il trambitezi.

Din pacate, vad tot mai des farisei cu pretentii de calugari, vad oameni fara capatai care se cred Dumnezei si in acest context, cei care ar trebui sa ne invete smerenia, cumpatarea, si caritatea, sunt modele de neurmat.

Sunt fiu de preot si am crescut intr-o familie frumoasa, normala, cu credinta, dar si cu masura.

Cred ca masura este lucrul cel mai important in tot ce faci. Ea denota intelegere, inteligenta, bun simt.

Sa ma ierte “Padre”, dar institutia numita Biserica, astazi nu mai are legatura cu ceea ce am invatat si am trait eu.

Masura, caritate, smerenie, cumpatare?

Pai hai sa vedem cat costa Catedrala Mantuirii Neamului. Se spune ca in jur de 100 mil. euro. Pai,…cum facem? Cum ne putem agata de reperele de mai sus?

Nu prea se potriveste, stimati functionari!

Noroc ca avem scolile puse la punct, spitalele impecabile si o economie care merge struna.

Sunt tare curios ce ascunde acest proiect, acest gest si de ce guvernul decide sa ne bage mana in buzunar pentru o cladire ce tine de paranoia si nu de ceea ce ar trebui sa insemne o biserica. Tocmai s-au alocat 25 mil euro in acest sens, din bugetul tarii!

Care sunt dedesupturile? De ce, pentru ce?

Din pacate, aceste lucruri afecteaza imaginea preotilor si noi cadem in pacatul de a generaliza. Nu trebuie sa facem asta. Stiu, cunosc preoti cu har, cu o cultura bogata, deschisi la gandire, care te fac si pe tine sa te simti mai bun.

Dar poate ma ajutati voi sa inteleg de ce institutia bisericii in sine, a devenit altceva decat ii era menirea. De ce ea astazi este o industrie care profita de oamenii cu credinta, dar si cu nevoi?

Apropos, stiti cati bani se fac saptamanal in zona Prislop? Am auzit ca jur de 300.000 de euro!!! Un business excelent!

Oameni buni, eu nu in asa ceva cred. Nu cred in contracte deĀ  marketing cu sfintii si cu Dumnezeu, nu cred in spectacolul religios si nici in voci baritonale care il canta pe Dumnezeu in temple luxoase.

Nu asta m-a invatat pe mine biserica.

M-a invatat sa caut si sa cred, sa iert si sa nu judec, sa nu urasc, dar sa iubesc oamenii.

Am invatat sa stiu cand sa vorbesc si cand sa tac. Cand sa ridic capul si cand sa il plec.

Si am mai invatat un lucru foarte important, sa ma bucur de cat si de ce am.

Si pacatos fiind, gresesc, gresesc des, dar incerc in fiecare zi sa vorbesc cu mine, sa privesc in sus si sa ma indrept cat se poate.

Iar pentru toate astea, nu am nevoie nici de palate luxoase si nici de trambite aurite.

Am nevoie doar de liniste.

V.

biserici

4 August 2015
SHARE
Virgil in social media:
Virgil recomanda: Alex Galmeanu
ALTE POSTARI DIN 'Editorial'