Amnistia salveaza Romania!

In cat suntem astazi? 16, 17, 18, 22, nu stiu exact si nici nu conteaza prea tare. Aceste date, daca vorbim de decembrie, pentru mine au aceeasi incarcatura si cred ca asa ar trebui sa fie pentru oricine traieste in tara asta.

Au trecut 24 de ani de la momentul in care stiam ca nimic rau nu ni se mai poate intampla. Cei care au disparut au crezut la fel. Solidaritatea romanilor era deja certificata de evenimentele ce tocmai se petrecusera, dragostea de semeni era, la fel, o realitate, cei care urmau sa ne conduca destinele erau oameni deschisi la minte, vorbeau altfel, stiau si limba engleza, altii aveau charisma…asadar, totul era in favoarea noastra. Romanii erau vedete pe mapamond, un capital numai bun de valorificat.

Si acum, la drum!….dar…….liniste!

Cand ma gandesc la ce s-a intamplat in ultimii 24 de ani, la mine in suflet se lasa liniste desavarsita, combinata cu o adanca tristete si prea multa frustrare. Nu fac parte din categoriia celor care uita mult prea usor si spun cu pacat “inainte era mai bine”, dar ceea ce s-a intamplat dupa, nu a fost deloc bine.

Vina? Poate ca este a noastra, a oamenilor de rand, pentru ca am fost prea increzatori, ca sa nu spun naivi…poate…dar noi am ramas la fel de saraci, la fel de creduli si din nefericire mult prea tacuti in fapte.

Mineriade, Tg. Mures, refuzul de a primi in tara unul dintre cei mai mari romani pe care din fericire il mai avem alaturi, Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei, jocuri de putere, presedinti pe a caror fata trebuia sa cada umbra zabrelelor, nu luminile rosii ale puterii, tunuri fabuloase, degradarea relatiilor intre noi, drumul educatiei, respectul pentru subcultura, promovarea nonvalorilor ridicate la rang de modele nationale, santajul, spaima ca ti se poate intampla oricand ceva, pe strada, in masina, la fisc, aroganta celor care au “reusit” in viata, minti luminate pentru altii, batrani ce se bat pentru un trandafir de 8 martie, suferinta, frustrare si multa, dar foarte multa nesimtire. Imi cer scuze pentru acest cuvant, dar altul mai elegant nu am gasit acum in minte.

Si ultima bomboana de pe coliva puterii vine abia acum, oameni buni. Acum cateva zile. O bomboana recenta pe care inca sta praful de cacao, asa cum statea pe pralinele de odinioara.

Ce salvare mai eficienta se putea ivi in conditiile actuale pentru Romania, decat AMNISTIA???!!! Da, in sfarsit! Nu stiu cum de aceasta idee nu a venit mai demult. Vreau sa ii felicit pe cei care s-au gandit, atunci cand au propus aceasta lege, la binele tarii, la bunastarea noastra si au pus in plan secund interesele meschine, murdare si pe cele personale. Altruism, devotament, onoare si credinta, toate adunate intr-un gest frumos numit AMNISTIA!

Este incredibil! Cat tupeu poti avea sa faci asta? Nici macar acel dram de bun simt sau macar teama ca-ti poti pune poporul asta in cap nu mai exista in aceste personaje. Si ele sunt reale, unele se plimba prin fata camerelor, altele asista din spate, zambind discret, dar cu superioritate, iar noi….noi asistam la randul nostru la ceva ce nici Jules Verne nu isi putea imagina.

Nu stiu ce trebuie facut, dar pasivitatea si linistea din jur sunt foarte periculoase. S-ar putea sa asistam la un test psihologic la nivel de natiune. “Daca au inghitit-o pe asta, putem merge si mai departe!” Nu e imposibil.

amnistia1

Ce ne mai ramane? Sa facem schimbari in fiecare dintre noi, sa privim obiectiv in mintea si sufletul nostru, sa slefuim ce e de slefuit si sa indreptam prin atitudinea noastra corecta si pozitiva si ceea ce se intampla in jurul nostru. Daca lucrurile rele se prind de om ca o gripa, cred ca suntem datori sa impartim celor din jur acel vaccin cu puteri miraculoase. Atentie, mai intai trebuie sa ni-l administram noua!

Da, cred ca trebuie sa cream si sa reasezam la locul cuvenit realele valori si sa le transformam in modele. Ce s-a reusit in aceasta perioada este exact aruncarea lor in umbra. Romanii au minti stralucite, au oameni de succes. Cu ei trebuie sa ne asociem, de la ei trebuie sa invatam si pe ei trebuie sa ii aratam copiilor nostri.

Traditiile sunt tot mai putin vizibile si nu trebuie sa se intample asa, caci ele reprezinta identitatea noastra ca popor.

Haideti sa fim orgoliosi, doar atunci cand vine vorba despre tara.

Haideti sa gandim frumos nu doar despre noi, ci si despre altii, si sa hranim cu iarba grasa si verde capra vecinului, nu doar cu cucuta. Cand va ciocniti in trafic, nu va lasati dusi de instincte primare. Am depasit epoca respectiva. Schimbati carti de vizita, vorbiti politicos, chiar daca stiti ca va urma sa mergeti la un service ce va mai schimba din piesele noi cu unele vechi, dar macar va veti alege cu o factura greu de achitat. Se va schimba si asta. Eu cred!

M-am lungit cu scrisul, dar sunt atatea lucruri de spus…

Poate ca am simtit si eu nevoia sa urlu, lovit in plex de nedreptate. Poate  veti spune ca sunt naiv. Poate ca sunt, dar alta sansa nu mai am, decat sa cred!

In zilele urmatoare ma voi gandi la cei care nu au mai apucat sa vada ce s-a intamplat intre timp, in ultimii 24 de ani, la colegii mei de armata care au avut aceeasi soarta, la cei dragi si bineinteles la voi, cei care ati avut rabdare sa imi cititi gandurile si carora va datorez enorm.

Sarbatori fericite!

V.

18 Decembrie 2013
SHARE
Virgil in social media:
Virgil recomanda:
ALTE POSTARI DIN 'Editorial'
Nepasarea

Citeste >

30 Septembrie, 2015

Mi-e teama!

Citeste >

2 Septembrie, 2015