Amintiri din copilarie

Am foarte clare si prezente in minte multe din momentele copilariei ce nu se vor mai sterge, sper, niciodata din memorie. Sunt clipe, secvente sau zile pe care ai vrea sa le retraiesti si care atunci cand se deruleaza, la final, descoperi ca ai ochii umezi. Asta pentru ca timpul trece foarte repede peste noi si poate oamenii dragi din filmul pe care tocmai il revedem, sunt altundeva.

Eu imi amintesc de senzatiile de somn si de frig pe care le incercam atunci cand mama ma ducea de dimineata, inainte de serviciu, la gradinita. Acum realizez ca frigul si nesomnul nu le simteam doar eu. Imi amintesc si ca atunci cand aveam dureri de orice fel, mama ma lua in brate, incercand sa imi aline durerea, ore intregi, zi sau noapte. De asta ii si iert multe! :)

La fel de bine imi amintesc de momentul in care i-am facut promisiunea lui Mos Nicolae, nevazut, aflat dincolo de usa, ca voi incerca sa dorm singur, renuntand sa ii mai deranjez pe ai mei in fiecare noapte.

Nu uit nici ca eram carat in brate atunci cand ne intoarcem din vizita de la prietenii de familie (astazi nu se mai intampla). Iar de sarbatori, bucuria din ochii parintilor, atunci cand ne vedeau desfacand cadourile o retraiesc si astazi, dar de pe alta pozitie. Rolurile s-au schimbat si abia acum incep sa inteleg de ce sunt parintii ingrijorati atunci cand copilul pleaca in tabara ori la o petrecere in centru sau cand nu dau nici un semn.

Dar mai tineti minte, pentru ca eu da, momentele in care tata sau bunicul se barbiereau si ne uitam fascinati la fiecare miscare? Cum scoteau pasta de barbierit al carei miros il simt si in momentul asta, cata spuma facea pamatuful ala care la noi nu functiona atat de bine atunci cand il incercam pe ascuns.

After shave-ul ce se gasea atunci, mirosul lui, parca marca un moment clar al zilei. Stiam aproape cat e ceasul.

Dar cel mai dor imi este de senzatia pe care o aveam atunci cand obrazul mi se lipea de cel al tatalui meu. O cunoasteti si poate si pe voi va incearca aceeasi emotie….. E o amintire pe care sunt norocos si fericit ca o pot transmite mai departe fetitei mele, care ma taxeaza de fiecare data cand nu sunt proaspat barbierit

Intre timp lucrurile s-au mai schimbat, tehnica a evoluat si au aparut aparatele de barbierit electrice. Recunosc ca eu am fugit constant  de ele, ca deh iritatie, deh, piele fina, dar si aici tehnologia, in acceleratia ei, a facut minuni.

Vorbind cu un prieten bun, in care am incredere pentru ca a incercat multe (tare as da un premiu daca ati ghici cine e :)  ), am descoperit un Philips, model S7000, pe care il poti folosi si cu gel de barbierit si cu spuma si pe uscat. Da, chiar exista, desi nici eu nu am vrut sa cred initial.. Asa ca zilnic am fata numai buna de verificat prin mangaiere, iar la final sunt rasplatit cu o imbratisare si cel mai dulce pupic de Jasmina, fetita mea.

Si da, aminitirile , legate de prieteni, familie, copii, momente special, sunt cele din care ne este construita viata.. Suntem foarte norocosi daca le avem si de aceea trebuie sa avem grija de ceea ce lasam in urma ca si amintiri pentru altii. Mai tarziu va trebui sa fim multumiti si mandri de ceea ce dam sau ducem mai departe in amintirile celorlalti despre noi.

V.

Virgil in social media:
Virgil recomanda:
ALTE POSTARI DIN 'Lifestyle'