112, 3 si…

Indecizie, balbaiala si din nou, ignoranta si prostie.

Eram plecat din tara atunci cand lumea deja comenta momentele celor 36 de ore de deruta pentru un om disperat si de curiozitate si de circ traite de cei prezenti.

Am fost socat sa aflu ca in anul 2015 se mai poate intampla asa ceva. Pana si pentru pisici, ursi, tigri exista salvare in situatii de acest gen, lucru extraordinar, dar in mijlocul orasului, timp de 36 de ore, cu tehnologiile anului 2015, cu servicii care ar trebui sa fie specializate pentru astfel de interventii, pentru aceasta femeie, nu se putea face nimic. Nu o sa va insir solutiile care sunt la mintea cocosului pentru ca este evident ca nu trebuie sa fii neaparat un mare specialist, dar acei oameni care trebuiau sa actioneze pentru ca aceasta le este meseria, au stat cu mainile in san, minunandu-se! Vreti sa facem o comparatie cu ceea ce au facut americanii la WTC? Nu are sens. Acolo vorbim de oameni care nu stiu sa stea cu mana in san. Nu au invatat la scoala aceasta pozitie.

Si uite cum s-a mai dus o viata de om. Eee, un om, e doar o femeie nebuna! Dumnezeu sa o ierte! Si daca tot e biserica aproape, hai sa mai aprindem o lumanare, ca da bine solidaritatea asta fata de necunoscuti, cand oricum nu mai e cazul sa ni se mai ceara vreun ajutor. Am scapat si de data asta.

Dar o sa insist acum pe 112 pentru ca intamplator am fost nevoit acum doua zile sa apelez la acest serviciu.

Venind de la un eveniment, asist la un accident in care un sofer, nu baut, foarte baut, intra pe trotuarul pe care ma aflam cu 20 de secunde inainte, loveste trei masini si fatada blocului langa care locuiesc. Da, frumos!

Omul, obosit, dorea sa plece de acolo ca era tarziu si se trezea de dimineata, doar ca nu l-am lasat eu. Pasnic, haios ca in filmele de gen ce circula pe net, a renuntat la ideea de a pleca. La o sueta cu mine, parca nu e atat de rau. Ma placea tare! Si mie imi era drag. De asta l-am mai retinut putin.

Dupa discutii pasnice, chiar hilare, un vecin suna la 112. Doamna de la telefon ii spune ca daca nu sunt victime, nu trimite niciun echipaj. Calm, il rog sa mai sune o data, dar de data asta vorbesc eu. Mi se reproseaza ca am sunat din nou, doar i-a comunicat vecinului cum sta treaba si mi se spune sa il trimit, atentie!, pe sofer, la sectia de politie. Mi-a dat prin cap sa ma si prezint, poate obtin ceva, de parca ceream un avantaj.

“Auzi, e unul care zice ca e Virgil Iantu si vrea un echipaj la adresa…Da, va veni un echipaj in 5 minute!” Aici ma opresc cu povestea ca sa nu o mai lungesc. Ba nu, ca moment comic, soferul baut, vazand ca vine o masina, in viteza pe contrasens, imi zice: Uite, pe astia de ce nu ii opriti?” Era masina politiei!

De mentionat ca politistii si-au facut datoria si le multumesc, dar pana a ajunge la ei am vorbit cu o doamna plictisita si revoltata ca a fost deranjata de la ultimele randuri de crosetat cipici de casa.


perseverance (1)

Lasand la o parte comicul situatiei, ceea ce s-a intamplat este foarte grav.

Mie seviciul 112 trebuie sa imi inspire incredere. Vreu sa am in minte in fiecare clipa senzatia ca daca sun la 112,  cineva este alaturi de mine pentru a-mi rezolva problema sau poate pentru a ma salva.

Dupa aceste evenimente eu NU mai cred in 112.

Credeam si ii judecam pe cei care, din prostie, abuzau de acest numar sau faceau glume de doi lei. II judec si acum.
Dar eu mi-am pierdut increderea ca la 112  imi raspunde acea voce pragmatica, sigura pe ea, linistitoare si datatoare de speranta ca lucrurile se vor rezolva.
Asa cum, de fapt, mi-am pierdut increderea si in cei care se ocupa cu propriile vacante nu cu legi facute pentru noi, cu propriile salarii, nu cu numirea unor oameni competenti in functii platite tot de noi, de cele mai multe ori, cu mari sacrificii!Oameni buni, nu uitati un lucru!

Ei sunt angajatii nostri, nu noi ai lor!.

Noi ii platim pe ei, nu ei pe noi!

Statul este furnizorul nostru, iar noi trebuie sa avem atitudinea unui angajator! Un angajator nemilos!

Altfel, o sa continuam sa le multumim de fiecare data cand ne baga mana mai putin adanc in buzunar si o sa le spunem: Multumesc Boierule!

Si asa cum am spus de multe ori ca pe langa drepturi, avem si obligatii, acum o sa reamintesc faptul ca pe langa obligatii avem si drepturi.

Unul dintre ele este cel de a primi ajutor atunci cand avem nevoie de el!

V.

SHARE
Virgil in social media:
Virgil recomanda:
ALTE POSTARI DIN 'Editorial'